Capitolul 6 Poveste trista

Pot spune ca am scapat ieftin,ca sa zic asa.Doua zile in spital sub supravegherea medicilor,cateva bandaje la cap,la maini si un tratament foarte strict,nu ma puteam plange.Eram norocoasa ca nu era ceva mai grav.Din pacate nu puteam spune acelasi lucru despre Matt.El nu avusese acelasi noroc ca si  mine.Dupa doua saptamani in spital,o operatie la piciorul stang si niste copci foarte urate la maini nimeni nu se simtea in al noualea cer.Fara sa adaug faptul ca mai avea inca trei zile de suportat acel spital nenorocit.Saracul de el o tinea dintr-o perfuzie in alta.Nici nu ma puteam uita cand asistentele veneau sa o schimbe.Daca era dupa mine stateam cu el 24 din 24,dar bineinteles ca mama trebuia sa isi bage coada si sa ma trimita acasa sa dorm si sa mananc.Din nefericire pentru ea doar atat a obtinut,pentru ca nimic nu m-ar fi facut sa plec de langa el mai mult decat deja o faceam.Desi ne cunoastem de putin timp intre noi s-a creat o chimie foarte ciudata .Dar se spune ca la greu oamenii  se apropie unul de altul mai repede decat la bine.Asa o fi?Banuiesc ca da..Cat timp am stat in spital mi-a povestit viata lui,asta daca ce a trait el pana acum se poate numi viata.

-Dupa ce tata a murti mama a cazut intr-o depresie lunga.Nu mai manca,nu mai dormea , nu  mai facea nimic.Viata noastra era complet intoarsa pe dos.Eu a trebuit sa merg si la scoala si la munca.Dimineata aveam scoala apoi dupa masa mergeam si lucram la un atelier de masini.Nu aveam alte surse de venit in afara de alocatii si de ce castigam eu.Trebuia sa am grija si de sora mea mai mica,Ella.Dupa ce situatia devenise critica am decis ca e timpul sa ne mutam la sora mamei,in San Francisco.Acolo mi-am reluat studiile pentru ca matusa mea nu vroia sa ma lase sa pierd anul.Asa am obtinut bursa la liceul de dans.La scurt timp dupa asta,cu ajutorul matusii mama a inceput sa isi revina.Nu stiu ce ne-am fi facut fara ea..imi povestise el.Asta este una din povestile de viata pe care din pacate multi o traiesc.Dintr-o data ma simteam mandra de mama.Ce s’ar fi intamplat cu mine si piticot daca ea nu ar fi fost puternica si ar fi cazut in depresie?Banuiesc ca as fi ajuns si eu sa renunt la studii.Nu as fi avut de ales.La fel ca Matt.Oare cum m-as fi descurcat?As fi reusit sa o scot la capat?Cine stie? Aceste intrebari fara raspuns imi inundau mintea in timp ce il priveam pe Matt dormind.Am decis sa nu il trezesc,nu vroiam sa ii stric somnul si in putinele momente in care putea dormi.Parea atat de linistit.Cine il vedea nu ar fi zis ca a trecut prin atatea.

O asistenta a venit in salon sa ii aduca micul dejun.Am profitat de asta ca sa intreb de starea lui.

-Scuza-ma,am spus eu.Cum se mai simte pacientul?

-Mult mai bine.Se pare ca maine va fi externat.Operatia s-a dovedit a fi un succes si ranile de la maini sunt aproape vindecate.

Am rasuflat usurata.Maine urma sa plecam in sfarsit de aici.Maine totul avea sa fie lasat in urma.Asistenta a lasat micul dejun pe masuta din capatul patului apoi a trantit usa si a iesit.Se pare ca zgomotul provocat de isprava ei il trezise pe Matt.Ochii lui verzi erau larg deschisi si se uitau fix la mine.

-Cum te simti?am intrebat eu nestiind ce sa spun.

-Mult mai bine.Ma simt altfel.Ranile nu ma mai dor si operatia e aproape vindecata..Chiar daca eu probabil nu voi dansa pentru ceva timp. A oftat.

-Hei am vorbit cu o asistenta.A spus ca maine te vor externa.

-Serios? Wow,zici ca vorbesti din basme.De abia astept sa plec de aici.El chicoti.Alea din mana ta sunt cumva portocale?…A..da.Uitasem cu desavarsire de portocalele pe care i le adusesem.

-Da.Sunt pentru tine.Le pun aici.Am spus eu punand punga cu portocale pe masuta langa micul dejun.Apoi m-am dus sa trag draperiile de la geam lasand lumina soarelui sa impanzeasca camera.

-Ce? Am intrebat eu cand am observat ca se uita la mine foarte atent.

-Mersi ca esti alaturi de mine,Madi.Altcineva probabil ca m-ar fi adus la spital dupa care mi-ar fi dat un sut in fund.Tu in schimb ai stat cu mine pana m-am vindecat.

-Si voi sta in continuare.Nu scapi tu de mine atat de usor.Nu uita ca vom fi la acelasi liceu timp de patru ani.

El rase.

-Stai sa iti aranjez perna.Apoi am luat-o ,am scuturat-o putin si i-am pus-o la loc sub cap.Nu am realizat ca buzele mele se aflau la doar cativa centimetri de ale lui.Ochii nostri se intersectau.Fara sa realizez am lasat limbajul trupului sa vorbeasca iar in urmatorul moment buzele noastre se zdrobeau intr-un sarut pasional.

-Matt..am spus eu….

PS: Va rog mult daca cititi lasati comm ca sa stiu daca sa il continui.Mersi :X.