Capitolul 1-„Oh my God..ce jenant”

Mmmm……dimineata…deja?..wow  ce repede trecuse noaptea. Am inceput sa ma intind linistita si sa casc sperand ca mai pot dormi macar zece minute. Asta pana cand am deschis ochii care mi s-au facut cat cepele de mari cand am vazut cat era ceasul.

                   Shit! Voi intarzia.Din nou.

                  Panicata m-am repezit la dulap si am luat primele lucruri care mi-au picat in mana. M-am spalat pe dinti si mi-am prins parul intr-un coc lejer la spate. Planuiam sa il incretesc azi. La naiba! La naiba! La naiba!. M-am incaltat cu vechile mele converse primite Craciunul trecut de la vara’mea din Canada. Daca as fi mers altundeva mi-as fi luat probabil noii mei balerini negri care mergeau de minune cu bluza verde inchis cu decolteu in V pe care o aveam pe mine, dar avand in vedere ca e o alta zi banala de scoala nu m-am mai gandit. Mi-am luat geanta si am iesit pe usa cu  o viteza mai mare decat a uraganului Katrina.

               In fuga mea disperata catre  scoala mi-am scos telefonul si am sunat’o pe mama.  Dupa  cateva beep’uri raspunse. Am inceput direct cu reprosurile.

                  -Mama,de ce nu m-ai trezit. Ce naiba? Doar ma cunosti de 15 ani si 10 luni. Stiam si lunile. Le numaram pana cand aveam sa fac 16 ani si sa scap de mersul ingrozitor pe jos in fiecare dimineata. Urma sa primesc o masina imediat ce imi luam permisul. Stii ca nu ma trezesc cu ceasul. Mereu ma trezeai inainte. Acum o sa intarzi. Off..si e luni. Am prima ora geografie. Sigur nu ma lasa sa intru la ora. E numai vina ta sa stii!

                  -Madison Rust!  Sa nu mai vorbesti asa cu mine. Nu e vina mea ca sora ta a trebuit sa mearga mai devreme la scoala. Nu m-am mai obosit sa te trezesc pentru ca oricum nu aveai  sa o faci. Era adevarat..dar totusi..

                  -Dar ce te costa un telefon ?Vorbesti la el toata ziua. Ce era atat de greu?

                  -Madison termina cu reprosurile si dute la scoala daca nu vrei sa fii pedepsita. Pa!

                  -Dar…nu am mai apucat sa spun nimic. Urasc cand imi inchide telefonul in nas.

                 …Am oftat. Nu vroiam sa am o cearta cu mama acum. Sau ar trebui sa spun o alta cearta cu mama. Am inceput sa alerg si mai tare. Bineinteles cand am ajuns la scoala nu mai era nici’o miscare in curtea scolii. Doar copacii care isi leganau crengile in adierea usoara a vantului.

                Am alergat ca o naluca pana la etajul 2 unde aveam clasa.Am intrat pe usa si spre nefericirea mea Mr.Robertson  era deja acolo.

                  -Mrs.Rust multumim ca ne onorezi cu prezenta. Stiam ca asta va spune. Mereu acelasi discurs.

                  -Dar domule Robertson lasati’ma sa va  explic. Am inceput eu sa spun chiar daca stiam ca nu aveam nici’o sansa.

                   -Domnisoara stii regula. Cine intarzie..facu un semn teatral spre usa. Am oftat resemnata si am iesit din clasa.

           Am urcat scarile pana am ajuns in pod. Imi placea sa stau acolo. Uitam cu desavarsire ca eram la scoala. Mi-am scos ipod’ul si mi-am pus castile in urechi, Doamne ce bine era. Acum ii eram recunoscatoare mamei ca nu m-a trezit. Altfel acum eram in clasa ascultandu’l pe domnul Robertson povestindu’ne despre cum isi injecta sange in ochi cand s-a stropit cu var si a stat o saptamana in spital…desi trebuie sa recunosc ca preferam asta decat sa ne predea lectiile lui plictisitoare.

             -Hei, Madi ce s-a intamplat?..spuse Britney cand am intrat in clasa.

             -Da…ai niste cearcane mai mari decat vampirii aia din cartile tale…interveni Chels.

             -Sunt bine…am spus eu cascand. Am pierdut notiunea timpului la Tv aseara,

             -Vrei sa spui azi-noapte.

             -Whatever..m-am tolanit pe banca si am inceput sa ma holb la ceilalti colegi. Chels statea in fata mea si Britney in spate. Cretina de Sophie inca se mai obosea sa ii faca ochi dulci lui  Ryan. Desi ea arata bine el nu parea sa fie interesat. Nici nu se uita la ea. Stiam ca m-a placut inca de la gradinita dar niciodata nu l-am luat in serios. Nu era genul meu si de aceea nu i-am dat sperante desarte. Se suna de intrare. Aveam tehnologie…doua ore..avea sa fie o zi lunga.

   Imediat ce Mrs.McBride a intrat in clasa a si inceput sa predea. Nici nu ne-a salutat. Mi-am pus capul pe banca si am inceput sa numar desenele facute de cei mici si atarnate pe peretii clasei…. Nu mi-am dat seama cand pleoapele mi-au devenit tot mai grele, am cascat o data si am inchis ochii…. M-am trezit dintr-o data si am tipat:

                 -Nu am tras part!..

                 -Multumim pentru  informatie Mrs.Rust. Acum te superi daca imi continui ora? Toata lumea radea.

                 -Imi pare rau, am reusit sa scot din gura dupa care mi-am pus capul intre brate si am inceput sa ma dau cu capul de banca. Ei bine macar am mai animat ora, nu ca asta ma’r consola cu ceva.