Capitolul 3 Asta e tot ce mai lipsea

                               Primul lucru pe care l-am facut cand am ajuns la scoala a fost sa sar pe prietenii mei si sa le dau vestea cea buna.

     -Preieteni !Am strigat eu cand am ajuns langa Brit.

     -Madi,hey!..Ce bine dispusa esti.Pe fata mi-a aparut un zambet cu subinteles.

     -Si ai ceva sa ne spui ?Bine acum am inceput sa intru la banuieli.Am ridicat din spranceana.Cum naiba stiau deja ?

     -Bine gata !Nu mai rezist.Felicitari !..a spus Chels.

      -U-A-U…a exclamat Brit silabisind cuvantul.Bravo !Ai talent si meriti asta.Trebuie sa petrecem.Poate mergem diseara undeva si invitam toata clasa sa sarbatorim.I-am aruncat o privire.Stia cat de mult uram sa fac tam tam.Bineinteles cand spun toata clasa nu ma refer chiar la toti.Bine aproape toti exceptie Emily si cuibul ei de vipere.Am putea sa ii chemam pe Matt,David,Luca,Maria,Angela,Julie,Tyler,Daria..hmm..poate si pe Ethan si Olivia.

   -Stai,stai,stai.Deraiezi cam mult.In primul rand de unde stiti ?

   -Pai..mama ta a sunat’o de dimineata pe mama si i-a spus.Bineinteles ca mama mi-a spus mie si eu le-am spus lui Ryan si lui Chels.A facut o fata de ingeras nevinovat.Mi-am dat ochii peste cap.De ce trebuia mama sa fie asa barfitoare ?Nu putea macar de data asta sa ma lase pe mine sa decid cui spun si cui nu ?Adica pana la urma era vorba de viata mea nu ?

  -Asa deci unde am ramas ?..Ethan si Olivia…..a continuat sa enumere acolo toti colegii nostri in timp ce mergeam spre clasa.Oricum nu aveam sa facem atata caz din asta dar am hotarat sa nu ii stric entuziasmul…Priveam in jur..imi vor lipsi toate lucrurile de aici.Si cele bune si cele rele.Imi vor lipsi prietenii mei.La anul nu voi mai fii aici.La anul totul va fi diferit.

***

(dupa un an..stiu ca am cam sarit da era cam plictisitor sa scriu toate lucrurile monotone pe care le-a facut).

       Si asa a trecut anul.Wow mai repede decat mi-am imaginat.Am petrecut Craciunul in San Diego cu niste prieteni de familie si revelionul la mine acasa cu o petrecere monstruoasa care a dus la niste stricaciuni uriase cum ar fi ruperea canapelei din sufragerie si spargerea LCD’ului plus inca cateva minore.Uram sa fac tam tam cand era vorba de mine.O petrecere de revelion sau orice altceva care sa nu aiba legatura in special cu mine era bine venita.Bineinteles ca dupa aceea am fost pedepsita .Zero iesiri in oras,zero telefon,zero calculator timp de doua luni.Ma mir ca nu m-am salbaticit de tot in timpul asta.Dar m-am conformat pedepsei pentru ca stiam ca o meritam.La urma urmei mama nici macar nu stia de vreo petrecere.Credea ca vor veni doar Chels si Brit la mine sa vedem niste filme in timp ce ea era plecata cu sora’mea la niste rude.Era si vina ei.Trebuia sa ma cunoasca destul de bine incat sa isi dea seama ca nu voi face doar asta.Pur si simplu nu m-am putut abtine.Asta este.

  Ma gandeam la toate astea in timp ce imi impachetam lucrurile.Azi era ziua cea mare.Azi aveam in sfarsit ocazia sa cunosc ceva la care visasem de cand eram mica.Azi urma sa plec spre insoritul L.A.Ciudat dar aveam emotii.De obicei nu eram atat de emotiva…..Am luat poza tatei si am pus’o in bagaj.Imi era atat de dor de el.Cand am atins fotografia o sumedenie de amintiri mi-au trecut prin fata ochilor.Tata murise cand eu aveam doar 8 ani.La inceput mi-au spus ca a murit intr-un accident de masina dar de curand s-au hotarat sa imi spuna adevarul,de parca nu ma va durea si acum la fel de mult ;poate mai mult.El fusese ucis.Ucis cu sange rece.Cat de mult uram persoana care il rapise de langa mine.Imi venea sa plang dar m-am abtinut,stiam ca tata nu ar fi vrut sa plang in una dintre cele mai fericite zile din viata mea.In cele din urma mi-am luat bagajele si am coborat la parter.

    -Off draga mea o sa imi fie dor de tine…

    -Te rog mama nu imi incepe acum cu sentimentalismele.Am imratisat’o si apoi m-am pus in genunchi ca sa fiu la aceeasi inaltime cu piticot.Asa imi placea sa ii spun in putinele momente in care nu imi venea sa o arunc pe geam.

 -Sa nu faci prea multe rele.Nu ii spuneam traditionalul sa fii cuminte.Pe cine minteam ?

 Mi-am  luat la revedere si de la prietenii mei si am plecat spre aeroport…Urma sa plec intr-o ora,dar planurile mi-au fost naruite.Se pare ca zborul meu fusese anulat.Minunat !..Am incercat pe cat posibil sa repar asta dar se pare ca soarta nu prea tinea cu mine.

   -Domnisoara,ma scuzati.Cand pleaca urmatorul avion spre L.A ?

   -Maine la ora 15..CE ?? nu puteam astepta atat.

   -Sunt sigura ca trebuie sa mai fie si alte zboruri.Sunteti absolu sigura ?

   -Da domnosoara scuzati’ma…Oh great.Ce urma sa fac acum ?Daca nu merg azi acolo o sa pierd anul.Scria clar in e’mail.Viata nu e deloc corecta.M-am bosumflat si m-am asezat pe bagaje.Stiam ca oricum nu voi rezolva nimic asa.Nici nu mi-a trecut prin cap sa o sun pe mama.Nu vroiam sa fac asta.Vroiam sa ma descurc singura.Numai asa ii puteam dovedi ca nu mai sunt o fetita prostuta care nu stie sa se descurce.Oare chiar nu era nicio portita de scapare ?Trebuia sa fie..mereu era,nu ?…Imi storceam creierii incercan sa gasesc acea portita.Am dat sa ma ridic cand……

 -Pleci undeva ?..m-am intors sa vad cine era.