Doua cuvinte : La naiba!

Mii de scuze ca a durat atat x_x.

Madison POV

Unde s-a dus toata lumea? Doamne parca nu mai eram pe lumea asta.Se pare ca toti au sters’o spre camerele lor.Eu ca de obicei am ramas ultima.Mi-am luat plictisita valiza,pardon valizele,mai grele decat un cal de curse si am pornit cu viteza melcului spre asa numita camera.

Cand am deschis usa am avut parte de o supriza.Ma asteptam sa gasesc pe acolo doua fete care isi despacheteaza lucrurile in timp ce o barfesc pe idioata de directoare.Dar spre surprinderea mea eram singura acolo.De fapt,   nu cred ca ar trebui sa fiu asa de surprinsa pentru ca langa doua dintre paturi erau niste valize.Probabil ca asa zisele colege de camera bantuie pe aici pe undeva.Am oftat si m-am indreptat catre patul liber,cel de langa fereastra.Ei bine cel putin camera nu arata atat de rau.Cu exceptia panzelor de paianjeni care urmau sa dispara de acolo in viitorul apropiat si a dulapurilor ce stateau sa se darame pot spune ca e ok.

Doamne Dumnezeule!Si mai zicea Matt ca eu sunt maniaca dupa haine.Tipa asta trebuie sa fi cheltuit pe putin 10000$ pe hainele astea. 1,2,3,4 valize mari si inca 2 mai mici se balanganeau mandre langa unul dintre paturi.Sigur  tipa e vreo fitoasa din aia, fata de bani gata care nu face altceva decat sa imprastie venin peste tot in jurul ei.Mi-am dat plictisita ochii peste cap.Sa trecem la lucruri serioase.Intr-un fel ma bucur ca sunt singura.Macar am parte de putina intimitate.De pe pat tricoul meu preferat lila cu imprimeu parca imi facea cu ochiul spunand ‘Haide ! Stiu ca ma vrei.’ I-am dat numele de Jerryl.Stiu..sunt nebuna.Nu e nevoie sa mi se spuna in fiecare zi.Am oftat si mi-am dat jos tricoul meu alb ca sa il imbrac pe Jerryl.

Parca de nicaieri Matt a aparut si m-a imbratisat cu mainile sale atat de reci incat ma faceau sa tremur.De unde stiam ca  e Matt ? Simplu..parfumul sau si al saselea simt al unei fete.Nu stiu cum sau cand s-a intamplat dar in urmatorul moment buzele noastre se zdrobeau intr-un sarut pasional dar in acelasi timp dulce.Dar nu stiu nici cand idioata,tampita sau cum sa ii mai spun de directoare a dat buzna la mine in camera.

-Mattheew!! 1 luna pedeapsa! Cum iti permiti sa intri peste domnisoara Rust cat timp ea se schimba?

Bun deci oficial femeia asta ma exaspereaza la culme.

-Dar nu e treaba d`voastra de facem noi! Adica e privat de aceea se numeste noi! N-O-I! I-a raspuns Matt silabisind cuvantul.

-Domnisorule nu iti permit sa vorbesti asa cu mine!

In urmatorul moment a pasit spre Matt si l-a luat de urechi.Doamne inca mai tragea elevii de urechi.Nu am trecut de clasa aI-a?

-Cere`ti scuze!

-Doamna, va rog lasat`il, el nu are nici`o vina. Eu l`am chemat, am dres’o eu cu speranta sa se linisteasca si sa  o stearga de aici.

-Cum? Cum iti permiti sa chemi un baiat la tine in camera cand esti goala?

In acest moment mi-am imaginat un canis cu fata ei care latra la mine.Pentru ca asta facea ea.Latra.

-Pai defapt trebuia sa ii dau cartea asta.Cand l`am sunat nu m`am gandit ca o sa apara asa de repede si am zis ca pot sa ma schimb.Te rog,te rog sa imi inghita gogoasa.

-Dar el era incolacit in jurul tau iar limba lui sunt sigura ca iti ajungea pana in stomac!!

Si ce iti pasa tie? Imi venea sa ii spun cateva dar ma temeam ca asta ne-ar putea cauza

 mai multe probleme.Se pare ca Matt nu prea gandea asa.

-Pai, stiti d`soara cum e, sunt barbat, nu pot rezista tentatiei supreme…ii spuse Matt fara nicio jena.

-Inca o greseala si zbori de aici!

-Inteles domnisoara, imi cer scuze.Da sigur ca iti ceri scuze dar nimeni in afara de ea nu v-a crede acest lucru.Am reusit sa imi innabus un chicotit.

Directoarea a iesit din camera scotand flacari pe nas mai ceva ca un dragon aflat in perioada aceea si a trantit usa.

-Ce ti`a fost in cap? Vru Matt sa stie in timp ce se trantea pe pat.

-Vroiam sa te apar,am spus eu incocenta cu o fata de catelus care tinea intotdeauna cu orice persoana in afara de mama.Matt s-a ridicat de pe pat si m-a sarutat atat de dulce incat nu mi-am putut reprima un zambet.Mi-am ridicat capul ca sa il pot privi in ochi si i-am soptit:

-Te iubesc!

Cap 8- Clone? Parca erau ilegale… A! Stiu! O fi ceva clona nereusita de`a lui Dolly

Pentru ca eu am fost plecata si nu prea am avut cum sa scriu am rugat’o pe Alle sa imi faca ea acest capitol ,ca sa nu asteptati voi atat dupa mine.Sper sa nu va deranjeze.Comm va rog :*.

                                        Jooy

Matt POV

Am coborat din autocar si am observat ca Madi era inca acolo.

-Sa mergem.

A iesit si ea din autocar si am mers impreuna pentru a ne lua bagajele. Am ridicat uriasa usa care tinea inchis compartimentul pentru bagaje si am scos bagajul meu si bagajele ei.

-Dumnezeule Mare! De cate bagaje are nevoie o fata? Am exclamat eu fara sa imi dau seama cand am ridicat bagajele ei.

 Ea in schimb a chichotit si m`a ajutat cu bagajele. Am intrat pe poarta liceului si am mers in curtea din spate pentru ca  am vazut ca toata lumea astepta acolo. Dupa vreo 10 minute de stat pe bagaje isi facuse aparitia o doamna inalta, nu tocmai frumoasa imbracata intr`un costum sobru. SIgur era directoare. Mi`o si imaginam stand la catedra si imprastiind spaima si teroare in randul elevilor.

-Aceea femeie e chiar urata, spuse Madi

-Stiu, i`am raspuns eu ranjind la auzul gandurilor mele. Doamne ce n`as da sa o vad impiedicandu`se cu tocurile acelea de minim 10 centimetri. Jur ca nu am mai vazut asa sperietoare de femeie niciodata. Avea parul negru, ochelari fund de borcan, trasaturi matahaloase si o alunita absolut gretoasa pe nas din care iesea mandru un fir negru si gros de par, arata ca si o vrajitoare.

-De ce razi? Ma intreba Madison dandu`mi un ghiont.

-Nimic interesant, i`am spus eu balbaindu`ma.

-Domnilor, domnisoarelor si domnisorilor, va rog putina atentie, spuse ea facand un zgomot oribil din gat ca si cand urma sa scuipe. Ne`am adunat aici pentru a incepe un nou an scolar, continua ea uitandu`se la marea de elevi plictisiti. Voi, acestia mari vreau sa le urati bun venit celor 30 de boboci, spuse ea incepand sa ne strige pe rand. Vedeam cum noii mei colegi isi faceau loc prin multime in incercarea de a ajunge la scene. In final imi auzisem si eu numele:

-Domnisorul Mattheew Butler, te rog sa vi incoace, spuse  aceea persoana de o “ frumustee” ireala.

Mi`am miscat cu greu picioarele din loc luan`d bagajul meu si unul din bagajele lui Madi incarcate cu bolovani si am pornit. Doamne, ce oameni tampiti, sunt chiar atat de orbi? De ce naiba nu se trag la o parte cand vad ca chinui sa trec? Dupa vreo 5 minute de lovit oameni cu bagajul lpeste picioare am reusit sa ajung si eu la scena.

-Cam mult ti`a luat, spuse directoare. Dar vai de mine! De ce ai venit cu bagajul? Du`l inapoi! Repede!

Drace!!! Doamne femeie cretina!! Proastoo!! Vai, cum adica sa le duc inapoi? Dupa ce  m`am chinuit atata sa ajung cu ele? Nici vorba, m`am gandit eu in timp ce tranteam bagajele pe scene.

-Nu, nu vreau sa le duc inapoi, pot sa stea si aici, am spus eu uitandu`ma urat la ea.

-Credema copile, nu vrei sa te pui cu mine, spuse vrajitoarea acoperind microfonul cu degetele`I strambe.

-Desigur, d`soara, nici nu aveam de gand, i`am replicat eu monstrozitatii care se afla in fata mea.

M`am dus cat mai in spate pe scena si am asteptat sa soseasca si Madi, ea spre ghinionul meu fusese ultima asa ca nu am mai reusit sa palavragesc nimic cu ea. Vrajitoarea ne`a spus sa mergem in internat. Noroc ca s`a chinuit sa ne lipeasca numele pe usi ca sa stim si noi in ce camera suntem.

-Sper sa  am colege dragute de camera, spuse Madi uitandu`se in sus la mine.

-Mda, si eu, i`am raspuns cercetand listele cu numarul camerei.

-O, uite am camera 13 spuse Madi incepand sa mearga spre usa cu numarul 13.

Am mai dat un ochi pe lista si am vazut ca sunt in camera cu numarul 2. Am lasat bagajul pe jos si am inceput sa il trag pana in camera. Noroc ca avea roti, ca altfel m`ar fi durut spatele o luna. Am izbit usa de perete si am intrat in camera. Era oribil! Doamne ce am facut sa merit sa stau aici? Am racnit eu enervate la culme.

-Ia`o usor frate! Spuse probabil noul meu coleg de camera. Un tip inalt, bine facut, brunet, cu ochi verzi si probabil fara pic de creier!

-Omule! Cad pereti peste noi! Am exclamat eu lasandu`mi geamantanul pe un pat. In secunda imediat urmatoare am vazut cum picioarele batrane ale patului se clatina lasand minunatul pat cu salteaua gaurita sa lustruiasca podeaua.

-O sa platesti aia daca vede scorpia! Spuse tipul fara creier razand.

-Mda de parca imi pasa, bun acum c ear trbui sa facem ca sa ne alegem si noi o camera mai decenta? Am intrbat eu.

-Probabil sa jefuiesti o banca, sa o omori pe scorpie, sa bati tocilari de peste drum si sa le furi camera, spuse el linistit.

-Ok, s`o facem, care tocilari trebuie caftiti? Am intrebat eu sufulcandu`mi manecile.

-Da esti pornit bine! Spuse brunetelul ridicandu`se de pe scaun si aratand cu degetul spre camera 11.

-Bun, esti pregatit? L`am intrebat eu afisand un ranjet diabolic si pornind spre usa.

 Am parcurs cei 2 metri pana la camera alaturata si m`am uitat in urma pentru a ma asiugura ca creierut era langa mine.  Dumnezeule! Ce matahala! M`am gandit eu cand l`am vazut pe micul creierut in picioare. M`am uitat spre el  si i`am facut semn cu capul. Am apasat hotarat pe clanta si am dat buzna inauntru. Ghici ce, micutul tocilar de alaturi era ceva ruda cu vrajitoarea iar eu  si creierut eram in pozitie de atac ba chiar am lasat sa imi scape:

-Predati camera sau muriti! O doamne, acum stiu cine o sa moara, m`am gandit eu.

Am vazut aceea creatura mitica cum se ridica de pe pat dupa ce ii netezeste cu putina saliva parul durduliului sau fiu care probabil ca era bobocel saracul de el dupa care se uita la noi si isi incepe pledoaria:

-Domnisorule Mattheew si domnisorule Thomas, ce credeti ca faceti voi doi frumuseilor aici? Spuse ea parca scuipand cuvintele.

Thomas? Doamne o fi de la Thomas Eddison te pomeni, creierut o fi inventat becul, pui pui , sa nu`l deochi.

– Am venit sa le uram Craciun Fericit! Colegilor nostri de aaaa de aaaa liceu! Am spus eu zambind.

-Dar e septembire ce Dumnezeu? Jur ca nu mai inteleg generatia asta, spuse ea asezandu`se pe scaunul subred.

– Eee, pai cu toti imbatranim, i`am replicate eu.

-Dar voi tot nu scapati de pedeapsa spuse ea fluturandu`si degetele in aer. Cred ca va ajunge o saptamana de detentie cu mine. Spuse ea gandindu`se intens.

Dumnezeule! Iadul pe pamant! Ce idei satanice! O saptamana cu ea? E nebuna? Nu suport sa ii vad -Desigur domnisoara, ne e mult mai mult decat sufficient, am spus eu facand o plecaciune si iesind afara cu funul inainte impingandu`l putin si pe creierut pentru a se misca si el din loc. Facuse si el o pelcaciune si daduse din funduletul lui bobmab in retragere spre camera noastra.

Nu puteam sta cu  protuberanta aia gretoasa de pe fata 1 secunda daramite o saptamana.

-Drace! Sfinte mancare NEsanatoasa! O saptamana cu zgripturoaica! Ce m`ia fost in cap? Am spus eu cand am ajuns in camera.

-E vina ta, spuse creierut dupa 1 minut de gandire intense. -Vin imediat, i`am raspuns eu iesind pe usa si indreptandu`ma spre camera lui Mady. Eram atat de nervos incat am dat buzna inauntru fara sa bat la usa. Dumnezeule! Ce corp! am exclamat eu in gand cand i`am vazut spatele gol. Oficial noi nu eram impreuna, dar nu m`am putu abtine sa nu merg la ea sis a o imbratisez. Mi`am lipit bratele reci de corpul ei fierbinte iar ea si`a intors capul in asa fel incat sa o pot saruta. Buzele noastre s`au unit pentru mai mult timp pana cand: Buff!

-Mattheew!! 1 luna pedeapsa! Cum iti permiti sa intri peste domnisoara Rust cat timp ea se schimba? Intreba ea isterizandu`se la mine.

Drace! O urasc pe femeia asta! Doamne! Stiam ca nu trebuia sa intru pestea Mady! Dar naiba se poate abtine cand ii vede formele acelea de invidiat, noroc ca era cu spatele si avea sutien ca altfel cred ca m`ar fi jupui de viu scorpia. Pfleac! Femeia asta e peste tot! Piei Satana!

-Dar nu e treaba d`voastra de facem noi! Adica e privat de aceea se numeste noi! N-O-I! i`am spus eu pe litere.

-Domnisorule nu iti permit sa vorbesti asa cu mine spuse ea apropiindu`se ca sa ma poata trage bine bine de urechi.

-Au!! Doamne! Opreste`te! Am tipurit eu mai mult decat exasperate.

-Cere`ti scuze! Spuse scorpia.

-Doamna, va rog lasat`il, el nu are nici`o vina, spuse Mady acoperindu`si pieptul cu o bluza. Eu l`am chemat, adauga ea.

-Cum? Cum iti permiti sa chemi un baiat la tine in camera cand esti goala? Incepuse ea sa strige la Mady cat timp imi daduse drumul la ureche.

-Pai defapt trebuia sa ii dau cartea asta, spuse ea aratand spre o carte de sub pat, cand l`am sunat nu m`am gandit ca o sa apara asa de repede si am zis ca pot sa ma schimb, spuse ea.

-Dar el era incolacit in jurul tau iar limba lui sunt sigura ca iti ajungea pana in stomac!! Urla ea la noi.

-Pai, stiti d`soara cum e, sunt barbat, nu pot rezista tentatiei supreme, i`am spus eu uitandu`ma la ea.

-Inca o greseala si zbori de aici! Striga ea la mine.

-INteles domnisoara, imi cer scuze.

Sa inteleg ca pe baba asta nu od eranja ca ii ziceam domnisoara? Ce stupid! Inca se credea si tinerica te pomeni. Noroc ca plecase din camera si ma lasase pe mine cu Mady.

-Ce ti`a fost in cap? Am intrbat`o eu cat timp m`am asezat pe pat.

-Vroiam sa te apar, spuse ea atat de innocent incat nu m`am putu abtine sa nu ii daruiesc din nou un sarut pasional, doar ca nu cu limba pana in stomac ci doar pana in gat.

-Te iubesc, spuse ea.

Capitolul 7 In sfarsit

-Matt eu…am inceput  sa spun.

-Shh…nu spune nimic.Eram gata sa deschid gura pentru a protesta  insa o usa s-a auzit deschizandu’se.Am sarit ca arsa de langa Matt cand mama a deschis usa si si-a facut aparitia in camera.Nu stateam inrt-o pozitie tocmai decenta ca sa ma exprim asa.

-Ce faceti voi doi ? a spus ea indreptandu’si doua degete spre noi.

-Um…noi doar povesteam despre cat de grozav va fi sa mergem amandoi la acelasi liceu…am incercat eu sa  ma scot… in fine…ce faci aici ?

-Cum adica ce fac aici ? Am venit sa vad cum se mai simte Matt.Ce mai faci dragule ? a spus traversand repede incaperea ca sa vina sa il sarute pe Matt pe frumte.Era prima data cand o vedeam facand chestia asta,dar eu eram doar fericita ca mi-a inghtit gogoasa si nu a mai insistat.

Apoi am inceput sa vorbim despre lucruri plictisitoare cum ar fi ascultatul

profesorilor la liceu,studiul pentru examene si bla bla ,iar cand in sfarsit mama a plecat,multumesc Lui Dumnezeu Matt a adormit asa ca m-am hotarat ca e timpul pentru o sesiune de shopping.Adica maine urma sa plec spre L.A.Era cazul sa imi reinnoiesc garderoba nu ?

***

A doua zi de dimineata eram in fata oglinzii din baie analizandu’ma pentru ultima data.Parul meu negru imi cadea in cascada pe spate,aveam la ochi ochelarii mei Channel cumparati ieri,tricoul meu alb se mula perfect pe soldurile mele iar pantalonii mei scurti negrii se potriveau de minune cu balerinii albi cumparati tot ieri.Aratam perfect.

-Hai Madison,ai un avion de prins.Hopa,era cazul sa cobor.

-Vin acum ! am strigat.

Mi-am luat a doua oara la revedere de la toata lumea si am urcat in taxiul care urma sa ne duca si pe mine si pe Matt la aeroport.

-Ai emotii ? l-am intrebat.

-Putin.Dar cred ca se datoreaza mai mult faptului ca voi zbura cu avionul decat liceului.

-Nu ai mai zburat pana acum ?

-Nu.E prima data.

-Nu iti fa griji.Nu e asa de rau cum iti inchipui.De fapt noi mergem la clasa intai asa ca nu o sa fie rau deloc.Zborul se va termina mai repede decat crezi.In plus au niste chestii grozave de mancat cum ar fi alunele acelea invelite in ciocolata alba sau neagra,dupa preferinta.Iuumiii !!

El a ras.

In avion era liniste.Stateam ca de obicei la geam.Eram fericita ca de data asta il aveam pe Matt langa mine si nu un copil de patru ani care sa ma ghionteasca si sa ma enerveze pe toata durata zborului.Nu intelegeti gresit..imi plac copiii,dar nu cei care imi urla in urechi doua ore incontinuu.

Matt parea ca doarme asa ca nu am considerat ca este nepoliticos sa imi scot iPod’ul din bagaj si sa mi’l pun in urechi.Mi-am pus melodia mea preferata Down de la Jay Sean si m-am cufundat in scaunul moale de la clasa intai.

-Even if the sky is falling down..down…

-Nu steam ca ai o voce atat de buna.Mi-a spus Matt zambind.

-Hei..credeam ca dormi..!

-Te-ai inselat…acum zambetul lui era mai mare.Nu serios acum canti foarte frumos.

-Mda..dusul meu asista la toate concertele si este chiar foarte impresionat de mine.

Am ras amandoi.Era placut sa stau cu Matt.Aveai ce vorbi cu el.Nu era una dintre acele persoane cu care te chinuiai la propriu sa faci conversatie.

Cand in sfarsit am aterizat si am coborat din avion primul lucru pe care l-am facut a fost sa dau fuga afara si sa imi deschid larg bratele bucurandu’ma de soarele fierbinte.Si in Seattle era cald..nu ma puteam plange dar aici era de zece mii de ori mai bine.Un autocar pe care scria Simon Portman ne astepta la iesirea din aeroport.Se pare ca o gramada de elevi din toate colturile Statelor Unite mergeau anul acesta acolo.Ca si noi de altfel.Ne-am luat bagajele si ne-am indreptat spre autocar.

De indata ce soferul a calcat pe acceleratie am si ajuns.Wow.Dar eu ca de obicei visam asa ca nu am observat ca ajunsesem decat atunci cand Matt s-a ridicat si a spus :

-Sa mergem.Cat de penibil.

Am oftat.Ei bine acum sa vedem.Oare va fi asa cum imi imaginam eu ?

Capitolul 6 Poveste trista

Pot spune ca am scapat ieftin,ca sa zic asa.Doua zile in spital sub supravegherea medicilor,cateva bandaje la cap,la maini si un tratament foarte strict,nu ma puteam plange.Eram norocoasa ca nu era ceva mai grav.Din pacate nu puteam spune acelasi lucru despre Matt.El nu avusese acelasi noroc ca si  mine.Dupa doua saptamani in spital,o operatie la piciorul stang si niste copci foarte urate la maini nimeni nu se simtea in al noualea cer.Fara sa adaug faptul ca mai avea inca trei zile de suportat acel spital nenorocit.Saracul de el o tinea dintr-o perfuzie in alta.Nici nu ma puteam uita cand asistentele veneau sa o schimbe.Daca era dupa mine stateam cu el 24 din 24,dar bineinteles ca mama trebuia sa isi bage coada si sa ma trimita acasa sa dorm si sa mananc.Din nefericire pentru ea doar atat a obtinut,pentru ca nimic nu m-ar fi facut sa plec de langa el mai mult decat deja o faceam.Desi ne cunoastem de putin timp intre noi s-a creat o chimie foarte ciudata .Dar se spune ca la greu oamenii  se apropie unul de altul mai repede decat la bine.Asa o fi?Banuiesc ca da..Cat timp am stat in spital mi-a povestit viata lui,asta daca ce a trait el pana acum se poate numi viata.

-Dupa ce tata a murti mama a cazut intr-o depresie lunga.Nu mai manca,nu mai dormea , nu  mai facea nimic.Viata noastra era complet intoarsa pe dos.Eu a trebuit sa merg si la scoala si la munca.Dimineata aveam scoala apoi dupa masa mergeam si lucram la un atelier de masini.Nu aveam alte surse de venit in afara de alocatii si de ce castigam eu.Trebuia sa am grija si de sora mea mai mica,Ella.Dupa ce situatia devenise critica am decis ca e timpul sa ne mutam la sora mamei,in San Francisco.Acolo mi-am reluat studiile pentru ca matusa mea nu vroia sa ma lase sa pierd anul.Asa am obtinut bursa la liceul de dans.La scurt timp dupa asta,cu ajutorul matusii mama a inceput sa isi revina.Nu stiu ce ne-am fi facut fara ea..imi povestise el.Asta este una din povestile de viata pe care din pacate multi o traiesc.Dintr-o data ma simteam mandra de mama.Ce s’ar fi intamplat cu mine si piticot daca ea nu ar fi fost puternica si ar fi cazut in depresie?Banuiesc ca as fi ajuns si eu sa renunt la studii.Nu as fi avut de ales.La fel ca Matt.Oare cum m-as fi descurcat?As fi reusit sa o scot la capat?Cine stie? Aceste intrebari fara raspuns imi inundau mintea in timp ce il priveam pe Matt dormind.Am decis sa nu il trezesc,nu vroiam sa ii stric somnul si in putinele momente in care putea dormi.Parea atat de linistit.Cine il vedea nu ar fi zis ca a trecut prin atatea.

O asistenta a venit in salon sa ii aduca micul dejun.Am profitat de asta ca sa intreb de starea lui.

-Scuza-ma,am spus eu.Cum se mai simte pacientul?

-Mult mai bine.Se pare ca maine va fi externat.Operatia s-a dovedit a fi un succes si ranile de la maini sunt aproape vindecate.

Am rasuflat usurata.Maine urma sa plecam in sfarsit de aici.Maine totul avea sa fie lasat in urma.Asistenta a lasat micul dejun pe masuta din capatul patului apoi a trantit usa si a iesit.Se pare ca zgomotul provocat de isprava ei il trezise pe Matt.Ochii lui verzi erau larg deschisi si se uitau fix la mine.

-Cum te simti?am intrebat eu nestiind ce sa spun.

-Mult mai bine.Ma simt altfel.Ranile nu ma mai dor si operatia e aproape vindecata..Chiar daca eu probabil nu voi dansa pentru ceva timp. A oftat.

-Hei am vorbit cu o asistenta.A spus ca maine te vor externa.

-Serios? Wow,zici ca vorbesti din basme.De abia astept sa plec de aici.El chicoti.Alea din mana ta sunt cumva portocale?…A..da.Uitasem cu desavarsire de portocalele pe care i le adusesem.

-Da.Sunt pentru tine.Le pun aici.Am spus eu punand punga cu portocale pe masuta langa micul dejun.Apoi m-am dus sa trag draperiile de la geam lasand lumina soarelui sa impanzeasca camera.

-Ce? Am intrebat eu cand am observat ca se uita la mine foarte atent.

-Mersi ca esti alaturi de mine,Madi.Altcineva probabil ca m-ar fi adus la spital dupa care mi-ar fi dat un sut in fund.Tu in schimb ai stat cu mine pana m-am vindecat.

-Si voi sta in continuare.Nu scapi tu de mine atat de usor.Nu uita ca vom fi la acelasi liceu timp de patru ani.

El rase.

-Stai sa iti aranjez perna.Apoi am luat-o ,am scuturat-o putin si i-am pus-o la loc sub cap.Nu am realizat ca buzele mele se aflau la doar cativa centimetri de ale lui.Ochii nostri se intersectau.Fara sa realizez am lasat limbajul trupului sa vorbeasca iar in urmatorul moment buzele noastre se zdrobeau intr-un sarut pasional.

-Matt..am spus eu….

PS: Va rog mult daca cititi lasati comm ca sa stiu daca sa il continui.Mersi :X.

Capitolul 5 Matt

 

                             Simteam o durere insuportabila .Ca si cum o mie de ace mi-ar strapunge crestetul capului.Instinctiv am incercat sa imi duc mana spre rana.Dar nu am putut.Am deschis brusc ochii.Unde ma aflam?Mainile mele erau legate atat de strans incat  sangerau.Faptul ca eram in tricou nu ajuta prea mult.Am incercat sa desfac nodul cu dintii dar in zadar.Mi-am dezlipit ochii de la picurii rosii ce imi inundau mainile si m-am uitat in jur pentru prima data.O mare de intuneric se intindea in fata mea.Nu exista nici macar o luminita fie ea cat de mica.Doar intuneric.Un fior mi-a strabatut intreg corpul facandu’ma sa tremur.Gemete de durere se auzeau in spatele meu.Mai era cineva aici?Mi-am dres glasul.

  -Cine e acolo? a spus.In voce i se simtea durerea si amaraciunea.

  -Umm..numele meu e Madison.Tu cine esti ?

  -Matt.Matt Butler.Era cumva ?Putea sa fie ? Da,sunt fiul lui William.Prietenul tatalui tau,daca asta te intrebi.

  -Cum ai ajuns aici ?

  -La fel ca si tine.Si el fusese rapit…Nemernicul,idiotul si nu mai stiu cum sa ii mai spun de Samuel e de vina.

  -Stiu eu.Tipul asta e un psihopat….dupa asta o liniste morbida s-a asternut…nimeni nu a spus ceva timp de cateva minute.In cele din urma tot eu am spart tacerea.

 -Tu de unde esti ?

 -Eu locuiesc in San Francisco.Eu si mama ne-am mutat acolo acuma 8 ani cand tata a plecat dintre noi.

 -Si tatal tau a fost ucis ?

 -Mda…tu nu stii ce s-a intamplat si de ai fost adusa aici ?

 -Ba da..cate ceva..psihopatul mi-a povestit in timp ce ma tara aici cu forta..am spus eu.Matt pare dragut .Imi pare rau ca nu il pot vedea.

 -Auuu..a gemut el.

 -Ce s-a intamplat?Ai patit ceva ?am incercat sa imi intorc capul astfel incat sa il pot vedea.Am zarit cu coada ochiului o balta de sange ce se scurgea in jos spre intuneric.Dumnezeule mare,Matt.Ce ai patit ?

 -Acelasi lucru ca si tine.Doar ca mult mai rau.Probabil pana si

psihopatii tin cont de sex.

-Trebuie neaparat sa ajungi la spital,aproape am urlat eu.

-Shhhh… ! doar nu vrei sa stie ca te-ai trezit.O usa se auzi deschizandu’se.Mda..cam tarziu pentru asta.

-Mai mai mai !..ia uite cine s-a trezit ?Ti-ai facut somnul de frumusete,Barbie ?..spuse pe un ton ironic…uram sa vorbeasca cineva asa cu mine si mai ales sa ma faca Barbie.Asa ca i-am raspuns cu acceasi moneda.

-Nici macar nu cunosti basmele.Ce ai facut in copilarie?Ai ucis inca de cand mergeai in patru labe ?

-Ajunge ! a spus si apoi o palma mi-a atins obrazul rece.Lacrimile mi-au dat instantaneu curgand siroaie pe obrajii mei.Incercam sa le opresc,eram o persoana puternica,nu plangeam atat de usor insa nu suportam sa dea cineva in mine.

-Stai departe de ea ! a intervenit Matt…psihopatul s-a indepartat de mine si s-a apropiat de el.A bagat mana in buzunar si a scos un pistol.

-Nu te rog..l-am implorat.Inceteaza !

-Mai indrazneste vreunul sa spuna ceva ? Ai ceva de adaugat ?

-De ce nu ne lasi naibii in pace ? tot ce am auzit dupa aceea a fost o lovitura puternica in stomac urmata de urletul de durere al lui Matt.

Apoi psihopatul a trantit usa si a iesit din incapere.

-Esti ok ? am intrebat.

  Nici un raspuns.

-Matt ! Esti bine ?

-Uhhmm ?

Era grav.Era foarte grav.Trebuia sa gasesc urgent o cale de scapare.Ceva imi vibra in buzunar.O Doamne telefonul !!!..Cum putea acest om sa fie atat de idiot incat sa imi lase telefonul in buzunar.

Matt era aproape adormit.

-Rezista.

Incercam disperata sa imi dezleg mainile.La naiba !.am intors capul panicata de sunetele auzite.Soriceii treceau unul cate unul pe langa mana mea .Am tras’o usor mai aproape de mine.Pana cand….mi-a venit o idee.Mi-am intins mainile incet spre ei ca sa nu ii sperii sperand sa nu fuga.S-au apropiat de mainile mele sangerande si au ros funia.Intr-o clipita eram deja in picioare.Capul imi pleznea,eram atat de ametita.Totusi am ignorat durerea si m-am apropiat de Matt.L-am ridicat si l-am luat de dupa umar.

-Haide !..Nu te lasa acum ! Trebuie sa ma ajuti si tu putin ! Poti sa faci asta.

Ei bine acum sa vedem !Incotro ??In fata mea nu exista altceva decat o patura de intuneric presarata cu soricei si gandaci.O alternativa era usa pe care a iesit psihopatul,dar nu era tocmai cea mai buna idee pentru ca s’ar putea sa fie acolo.Am incercat sa il trezesc pe Matt.Poate avea el habar pe unde e iesirea avand in vedere ca eu am lesinat inainte sa ajung aici.

-Matt ???i-am dat usor cu dosul palmei pe obraz.Stii pe unde e iesirea?

-Mmmm??

-Iesirea ! S-a chinuit sa deschida ochii sa se poate orienta chiar daca nu vedea mare lucru.

-Cred,cred ca e usa accea.A spus aratand spre o usa aflata in dreapta la vreo 5 m de noi.Nu am mai stat pe ganduri.Am luat’o spre iesire cat am putut eu de repede.Cu greu am apasat pe clanta si am deschis usa.Spre fericirea noastra cladirea in care ne tinuse ostatici nu era foarte departe de drum.In timp ce mergeam spre o masina in care se afla o femeie rujandu’se mi-am scos telefonul si am sunat la 911.

-Urgente !

-Am o urgenta.Un baiat este in stare foarte grava.Are rani deschise in zona capului si a piciorului drept.Posibil o hemoragie interna.Am spus cand mi-am adus aminte de lovitura in stomac pe care o primise.

-Adresa si numele va rog.

-Madison Rust.Strada George Calson.Am spus.O voi ruga pe doamna din masina sa ma duca acolo.Nu vreau sa chem direct aici ambulanta.Psihopatul ar putea iesi in orice clipa.Nu puteam risca.

Femeia a iesit din masina si m-a ajutat sa il pun pe Matt pe bancheta din spate.

-Dumnezeule copila ! Ce ati patit ?

-Poveste lunga.Va rog frumos ne puteti duce pe strada George Calson ? Acolo am chemat ambulanta.

-Desigur.

Cand femeia a apasat in sfarsit acceleratia m-am simtit fericita.Fericita pe de’o parte,trista pe alta.Eram ingrijorata pentru Matt.Avea rani grave.Speram sa scape.

Capitolul 4 : Ultimul lucru la care ma asteptam

         -Umm…..cine esti tu?..am intrebat.Un barbat nebarbierit din cate vad si cu un par lung strans intr-o coada de cal statea in fata mea si se uita fix la mine.Purta o jacheta neagra si o pereche de blugi jerpeliti.Pantofii ii erau murdari.Parea ca tocmai iesise din jungla.Era foarte inalt,brunet si cu ochii de un caprui visiniu.Ii analizam fiecare trasatura a fetei.Nu,sunt absolut sigura ca nu il cunosc.

       -Oooo ! Nu ma mai tii minte ?spuse el pe un ton ironic.

       -Ar trebui ?

      -Tu cam ce zici ?..bine acum eram incurcata.Incepea sa ma enerveze.

     -Ai de gand sa imi spui o data cine naiba esti ?Nu prea am chef de glume acum.

    -Poate…apoi a scos din buzunar un pistol si l-a indreptat discret spre soldul meu.Mergi si prefate ca totul e in regula.

   -Ce naiba vrei de la mine ?

   -Mergi si nu mai pune intrebari !..Asta e chiar stupid.Ce ii facusem eu omului astuia ?Cred ca avea probleme serioase.

  -Uite daca vrei bani poti sa iei tot ce am.

  -Doar mergi si taci din gura sau iti iei adio de la viata.

 Acum am facut ce mi-a spus.Un val de groaza mi-a strabatut corpul.Panicata am inceput sa privesc in jur.Chiar nimeni nu observa ca eram ingrozita ?Barbatul ma impingea spre iesirea din dos a aeroportului spre o alee intunecata.Luna deja era pe cer.Am mers vreo 5 minute dupa care ne-am apropiat de o masina neagra,blindata si cu geamuri antiglont.Numai in filme mai vazusem asa ceva.Atunci am realizat ca am probleme mari.Mi-a facut semn sa intru in masina apoi a intrat si el pe locul soferului si in 3 minute eram deja la 20 km de aeroport.

Am inceput sa imi musc buzele.Barbatul a pufnit si un marait i-a iesit din piept.

  -Patetic.Si taica’to facea asta cand era agitat.Semeni atat de mult cu el…tata..tata ?..ce legatura avea tata cu asta ?Cine era acest om ?Ce naiba vroia de la mine ?Avea cumva de gand sa imi raspunda la intrebari ?Eram prea speriata sa mai intreb,dar am decis sa imi fortez norocul.

-Il cunosteai pe tata ?Ce legatura are el cu asta ?Nu imi raspunse. Ai de gand sa imi raspunzi ?Nimic nici de data asta.A inceput sa rada.Ce i se parea atat de amuzant ?M-am incruntat.

-Daca il cunosteam ? Ha ha ! Sa iti spun sau sa nu iti spun ?Ala bala portocala…hmm..La urma urmei ce ma costa ?O sa mori oricum..la auzul acestor cuvinte un fior mi-a strabatut sirea spinarii.Acum 7 ani si jumatate eu,tatal tau si William Butler am decis sa ne deschidem o afacere impreuna.Aveam o fabrica de textile.La inceput era mica dar cu timpul afacerea a inceput sa ia amploare.La doar 3 luni de la deschidere aveam deja venituri de 200.000 de dolari.Tatal tau era inteligentul grupului,William era cel cu ideile in timp ce eu eram doar tipul cu banii.Cu timpul am observat ca au inceput sa ma excluda din afacere.Doar ei doi mai discutau despre problemele fabricii,ei mergeau la intrunirile de afaceri,ei luau deciziile.Chiar daca aveam venituri mari din vanzariile fabricii doar cateva procente din banii aceia imi apartineau de drept.Dar,ca sa fiu sincer tot timpul mai sterpeleam cate 10.000 dolari in plus.Nu ma deranja.

Asta pana intr-o dupa amiaza cand m-au chemat sa imi comunice ceva.Credeam ca vor sa imi afle parerea despre un eventual parteneriat sau ceva legat de fabrica dar nu.Din nefericire pentru mine nu acesta era motivul.M-au chemat acolo sa imi spuna ca vor sa ma dea afara din afacere. « Samuel ne pare rau ,dar am cazut de acord ca nu mai faci nimic pentru aceasta fabrica,nu te mai implicii deloc,parca nici nu iti pasa.Nu te ingrijora cu privire la bani.Iti vom da partea ta.Chiar in acest moment 300.000 de dolari iti sunt transfertati in cont. » au fost mai exact cuvintele patetice ale tatalui tau.Mereu s-au crezut superiori mie,si el si William.Ce credeau ?Ca pot sa ma dea afara asa pur si simplu ?Ca aveam sa ma conformez si sa plec ? Nu era vorba de bani,era vorba de orgoliul meu.Nu le puteam permite una ca asta.Trebuia sa ma razbun intr-un fel si cum nu prea aveam cum am ales sa fac ceea ce stiam cel mai bine.Am ales calea cea mai usoara.

Calea cea mai usoara ?Ce vroia sa spuna ?Doar daca…o nuu.

-Tu ai fost ?Tu l-ai omorat pe tata ?Ticalosule ,cum ai putut ? Esti un nemernic !…Idiotule ! am inceput sa ma rastesc la el in timp ce lacrimile incepeau sa isi croiasca un drum pe obrajii mei.

-Uouou..fetito mai coboara tonul.Nu uita cine detine controlul aici.Asta daca tii la viata ta.

-Nenorocitule ! cand am spus ultimele doua litere pumnul lui mi-a lovit capul izbindu’l de geamul antiglont al masinii.O ultima lacrima mi s-a scurs pe obraz inainte sa inchid ochii.Apoi totul s-a facut negru.

Capitolul 3 Asta e tot ce mai lipsea

                               Primul lucru pe care l-am facut cand am ajuns la scoala a fost sa sar pe prietenii mei si sa le dau vestea cea buna.

     -Preieteni !Am strigat eu cand am ajuns langa Brit.

     -Madi,hey!..Ce bine dispusa esti.Pe fata mi-a aparut un zambet cu subinteles.

     -Si ai ceva sa ne spui ?Bine acum am inceput sa intru la banuieli.Am ridicat din spranceana.Cum naiba stiau deja ?

     -Bine gata !Nu mai rezist.Felicitari !..a spus Chels.

      -U-A-U…a exclamat Brit silabisind cuvantul.Bravo !Ai talent si meriti asta.Trebuie sa petrecem.Poate mergem diseara undeva si invitam toata clasa sa sarbatorim.I-am aruncat o privire.Stia cat de mult uram sa fac tam tam.Bineinteles cand spun toata clasa nu ma refer chiar la toti.Bine aproape toti exceptie Emily si cuibul ei de vipere.Am putea sa ii chemam pe Matt,David,Luca,Maria,Angela,Julie,Tyler,Daria..hmm..poate si pe Ethan si Olivia.

   -Stai,stai,stai.Deraiezi cam mult.In primul rand de unde stiti ?

   -Pai..mama ta a sunat’o de dimineata pe mama si i-a spus.Bineinteles ca mama mi-a spus mie si eu le-am spus lui Ryan si lui Chels.A facut o fata de ingeras nevinovat.Mi-am dat ochii peste cap.De ce trebuia mama sa fie asa barfitoare ?Nu putea macar de data asta sa ma lase pe mine sa decid cui spun si cui nu ?Adica pana la urma era vorba de viata mea nu ?

  -Asa deci unde am ramas ?..Ethan si Olivia…..a continuat sa enumere acolo toti colegii nostri in timp ce mergeam spre clasa.Oricum nu aveam sa facem atata caz din asta dar am hotarat sa nu ii stric entuziasmul…Priveam in jur..imi vor lipsi toate lucrurile de aici.Si cele bune si cele rele.Imi vor lipsi prietenii mei.La anul nu voi mai fii aici.La anul totul va fi diferit.

***

(dupa un an..stiu ca am cam sarit da era cam plictisitor sa scriu toate lucrurile monotone pe care le-a facut).

       Si asa a trecut anul.Wow mai repede decat mi-am imaginat.Am petrecut Craciunul in San Diego cu niste prieteni de familie si revelionul la mine acasa cu o petrecere monstruoasa care a dus la niste stricaciuni uriase cum ar fi ruperea canapelei din sufragerie si spargerea LCD’ului plus inca cateva minore.Uram sa fac tam tam cand era vorba de mine.O petrecere de revelion sau orice altceva care sa nu aiba legatura in special cu mine era bine venita.Bineinteles ca dupa aceea am fost pedepsita .Zero iesiri in oras,zero telefon,zero calculator timp de doua luni.Ma mir ca nu m-am salbaticit de tot in timpul asta.Dar m-am conformat pedepsei pentru ca stiam ca o meritam.La urma urmei mama nici macar nu stia de vreo petrecere.Credea ca vor veni doar Chels si Brit la mine sa vedem niste filme in timp ce ea era plecata cu sora’mea la niste rude.Era si vina ei.Trebuia sa ma cunoasca destul de bine incat sa isi dea seama ca nu voi face doar asta.Pur si simplu nu m-am putut abtine.Asta este.

  Ma gandeam la toate astea in timp ce imi impachetam lucrurile.Azi era ziua cea mare.Azi aveam in sfarsit ocazia sa cunosc ceva la care visasem de cand eram mica.Azi urma sa plec spre insoritul L.A.Ciudat dar aveam emotii.De obicei nu eram atat de emotiva…..Am luat poza tatei si am pus’o in bagaj.Imi era atat de dor de el.Cand am atins fotografia o sumedenie de amintiri mi-au trecut prin fata ochilor.Tata murise cand eu aveam doar 8 ani.La inceput mi-au spus ca a murit intr-un accident de masina dar de curand s-au hotarat sa imi spuna adevarul,de parca nu ma va durea si acum la fel de mult ;poate mai mult.El fusese ucis.Ucis cu sange rece.Cat de mult uram persoana care il rapise de langa mine.Imi venea sa plang dar m-am abtinut,stiam ca tata nu ar fi vrut sa plang in una dintre cele mai fericite zile din viata mea.In cele din urma mi-am luat bagajele si am coborat la parter.

    -Off draga mea o sa imi fie dor de tine…

    -Te rog mama nu imi incepe acum cu sentimentalismele.Am imratisat’o si apoi m-am pus in genunchi ca sa fiu la aceeasi inaltime cu piticot.Asa imi placea sa ii spun in putinele momente in care nu imi venea sa o arunc pe geam.

 -Sa nu faci prea multe rele.Nu ii spuneam traditionalul sa fii cuminte.Pe cine minteam ?

 Mi-am  luat la revedere si de la prietenii mei si am plecat spre aeroport…Urma sa plec intr-o ora,dar planurile mi-au fost naruite.Se pare ca zborul meu fusese anulat.Minunat !..Am incercat pe cat posibil sa repar asta dar se pare ca soarta nu prea tinea cu mine.

   -Domnisoara,ma scuzati.Cand pleaca urmatorul avion spre L.A ?

   -Maine la ora 15..CE ?? nu puteam astepta atat.

   -Sunt sigura ca trebuie sa mai fie si alte zboruri.Sunteti absolu sigura ?

   -Da domnosoara scuzati’ma…Oh great.Ce urma sa fac acum ?Daca nu merg azi acolo o sa pierd anul.Scria clar in e’mail.Viata nu e deloc corecta.M-am bosumflat si m-am asezat pe bagaje.Stiam ca oricum nu voi rezolva nimic asa.Nici nu mi-a trecut prin cap sa o sun pe mama.Nu vroiam sa fac asta.Vroiam sa ma descurc singura.Numai asa ii puteam dovedi ca nu mai sunt o fetita prostuta care nu stie sa se descurce.Oare chiar nu era nicio portita de scapare ?Trebuia sa fie..mereu era,nu ?…Imi storceam creierii incercan sa gasesc acea portita.Am dat sa ma ridic cand……

 -Pleci undeva ?..m-am intors sa vad cine era.

Capitolul 2 : „Nimeni si nimic nu imi poate strica aceasta zi”

                                  A fost asa cum am prevazut: o zi foarte lunga.De la micul “incident” de la ora de tehnologie a fost un chin sa stau la scoala.Desi majoritatea colegilor imi erau prieteni si li se parea oarecum cool sa adormi la ora si sa te trezesti tipand in fata intregii clase , exista  si “specimene” care se intampla sa nu ma suporte. As putea spune ca Emily Hoult se inscrie foarte bine in aceasta categorie.Ea si

Celelalte doua “copii” ale ei mereu gaseau ceva de comentat.Ba ca m-am imbarcat nu stiu cum, ba ca am facut nu stiu ce.Nu prea le bagam in seama.

 Ma gandeam la asta in timp ce mergeam spre casa cu Chels si Brit.

-Nu te simti prost pentru ce s-a intamplat.Toti stim ca ai visat.Bineinteles ca o sa faca misto de tine pana la sfarsitul anului pe tema asta dar de fapt toti iti suntem oarecum recunoscatori ca ai mai animat ora.

-Da Madi..serios daca o mai auzeam mult pe Mrs.McBride vorbind despre centralele electrice ramaneam fara par in cap.Am ras.

   Ei bine mie nu prea imi pasa de ce cred ceilalti colegi.Parerea lor nu facea nici doi bani pentru mine.Cu unii dintre ei ma intelegeam chiar bine si ieseam impreuna in oras dar singurele mele prietene adevarate din Seatlle erau Britney si Chelsea.Si oricum de ce mi-ar pasa de ceea ce cred ei?Speram din tot sufletul ca anul viitor sa pot pleca de aici.Desi imi va fi dor de familie si de B. si C. vroiam sa fiu acceptata la “Liceul de Dans Simon Portman” din L.A,cel mai bun liceu de dans din U.S. Sigur ca stiam ca sansele sa fiu acceptata sunt minine si in fata altor oameni sustineam ca nu voi intra dar in sufletul meu exista speranta ca acolo se afla si un loc pentru mine.Dansez de mica si am multe medalii castigate la concursurile nationale.Am muncit mult si sper din toate puterile mele sa fiu acceptata.Asta este prioritatea numarul unu acum.

Cu trei luni in urma am trimis cererea mea. Zilele acestea trebuia sa ajunga si raspunsul.Prea cufundata in gandurile mele nu mi-am dat seama cand am ajuns acasa.M-am oprit in fata potecii din fata casei,le-am salutat pe fete si m-am repezit la usa.Cand am intrat in casa era asa liniste.Prea liniste.Am urcat scarile si am dat sa intru in camera mea.Dar..usa era deschisa..de ce?Niciodata nu o lasam asa..

    -Ce cauti aici?Scorpie ce esti!..enervanta de sora’mea mai mica imi cotrobaia din nou printre lucruri.Nu am fost destul de clara data trecuta?Uita ca exista camera asta!Ma intelegi?Mereu imi rascolea prin camera.Uram chestia asta.Iesi afara si nu te mai intoarce!..

   -Ma dai afara?Nu ai tupeu..!..huh,scorpie mica.

    -Incearca’ma,i-am spus si am dat’o pe usa afara.

   -O sa te spun mamei.

    -Nu imi pasa,i-am spus si i-am trantit usa in nas.

Unul dintre motivele pentru care vroiam sa plec era ca aveam sa scap de sora’mea.Stiam ca in aproximativ zece minute mama va veni si imi va tine predici despre cum ar trebui sa se comporte o sora responsabila si intelegatoare.Ei bine macar aveam timp sa imi verific repede e-mailul.Am aprins calculatorul si am intrat repede pe yahoo.Aveam un mail de la liceul de dans.Mainile imi tremurau de emotie.Abia ma mai descurcam cu mouse’ul.Am ramas cu gura cascata cand am vazut ce scria in e-mail.

       Domisoara Rust,

Ne face mare placere sa va anuntam ca ati fost acceptata la “Liceul de Dans Simon Portman” din Los Angeles.Va asteptam anul viitor pe data de 20 iunie in campusul nostru. Detaliile le veti afla pe parcurs.

                                  Liceul de Dans “Simon Portman”

   Atat mi-a trebuit.Am inceput sa topai prin camera si sa ma invart ca un titirez.Daca in acest moment cineva ar deschide usa ar crede ca a gresit adresa si a ajuns la spitalul de nebuni.Din cauza starii de euforie in care eram nu mi-am dat seama ca pe jos se afla aspiratorul.M-am impiedicat de el. Panicata mi-am dus mainile repede la fata asa cum ma invatase mama cand eram mica. Din fericire patul nu era departe asa ca am cazut pe el. M-am cufundat in puful moale zambind.Din nefericire acest zambet mi s-a sters de

pe fata cand usa s-a deschis si mama a intrat inauntru.Dumnezeule fata ei arata mai rau decat

a tipei de pe pancartele publicitare ale magazinului “Gogoasa infuriata”.

       -Madison Rust! Sa fie ultima data cand te mai comporti asa cu sora ta.De cate ori nu ti-am spus sa fii mai intelegatoare cu ea si sa ii vorbesti frumos?

   -Calmeaza-te mama.Nu e cazul sa imi faci iar o scena.Mai ai putin si explodezi.

   -Scena?Cum iti permiti sa ii vorbesti asa mamei tale?..Off iar incepe. Mi-am dat ochii peste cap.

    -Termina mama.Acum am ceva foarte important sa iti spun.Am spus eu si pe fata mi s-a etalat din nou zambetul.

    –Madison nu schimba subiectul.Esti pedepsita o saptamana.Nu pot sa cred ca imi faci din nou asta…

    -Am fost acceptata la liceul de dans.Am spus eu sparand ca asta o sa o opreasca din tinut predici.

  -Vai!..Felicitari,a spus ea si m-a imbratisat.Sunt foarte mandra de tine. Am stat asa cateva minute.Credeam ca a uitat de pedeapsa cand..-desigur ca asta nu iti va anula pedeapsa domnisoara,vei fii pedepsita pana cand  vei invata sa te intelegi cu sora ta.

   -Dar..

   -Nici sa nu te aud.Ce naiba se intampla?Aveam aproape 16 ani ce Dumnezeu.Pana cand avea sa ma pedepseasca?Pana cand o sa imi apara primul rid?

Dar nu mai conta.Am fost acceptata.Eram atat de fericita incat nici macar asta nu ma deranja.

Oare imi va placea acolo?Sunt sigura ca da.Oare ma voi intelege bine cu noii colegi?Oare o sa gasesc  acolo persoana cu care vreau sa imi petrec restul vietii mele?Sper ca da.Nimeni si nimic nu imi va putea strica ziua asta.Absolut nimic.

Capitolul 1-„Oh my God..ce jenant”

Mmmm……dimineata…deja?..wow  ce repede trecuse noaptea. Am inceput sa ma intind linistita si sa casc sperand ca mai pot dormi macar zece minute. Asta pana cand am deschis ochii care mi s-au facut cat cepele de mari cand am vazut cat era ceasul.

                   Shit! Voi intarzia.Din nou.

                  Panicata m-am repezit la dulap si am luat primele lucruri care mi-au picat in mana. M-am spalat pe dinti si mi-am prins parul intr-un coc lejer la spate. Planuiam sa il incretesc azi. La naiba! La naiba! La naiba!. M-am incaltat cu vechile mele converse primite Craciunul trecut de la vara’mea din Canada. Daca as fi mers altundeva mi-as fi luat probabil noii mei balerini negri care mergeau de minune cu bluza verde inchis cu decolteu in V pe care o aveam pe mine, dar avand in vedere ca e o alta zi banala de scoala nu m-am mai gandit. Mi-am luat geanta si am iesit pe usa cu  o viteza mai mare decat a uraganului Katrina.

               In fuga mea disperata catre  scoala mi-am scos telefonul si am sunat’o pe mama.  Dupa  cateva beep’uri raspunse. Am inceput direct cu reprosurile.

                  -Mama,de ce nu m-ai trezit. Ce naiba? Doar ma cunosti de 15 ani si 10 luni. Stiam si lunile. Le numaram pana cand aveam sa fac 16 ani si sa scap de mersul ingrozitor pe jos in fiecare dimineata. Urma sa primesc o masina imediat ce imi luam permisul. Stii ca nu ma trezesc cu ceasul. Mereu ma trezeai inainte. Acum o sa intarzi. Off..si e luni. Am prima ora geografie. Sigur nu ma lasa sa intru la ora. E numai vina ta sa stii!

                  -Madison Rust!  Sa nu mai vorbesti asa cu mine. Nu e vina mea ca sora ta a trebuit sa mearga mai devreme la scoala. Nu m-am mai obosit sa te trezesc pentru ca oricum nu aveai  sa o faci. Era adevarat..dar totusi..

                  -Dar ce te costa un telefon ?Vorbesti la el toata ziua. Ce era atat de greu?

                  -Madison termina cu reprosurile si dute la scoala daca nu vrei sa fii pedepsita. Pa!

                  -Dar…nu am mai apucat sa spun nimic. Urasc cand imi inchide telefonul in nas.

                 …Am oftat. Nu vroiam sa am o cearta cu mama acum. Sau ar trebui sa spun o alta cearta cu mama. Am inceput sa alerg si mai tare. Bineinteles cand am ajuns la scoala nu mai era nici’o miscare in curtea scolii. Doar copacii care isi leganau crengile in adierea usoara a vantului.

                Am alergat ca o naluca pana la etajul 2 unde aveam clasa.Am intrat pe usa si spre nefericirea mea Mr.Robertson  era deja acolo.

                  -Mrs.Rust multumim ca ne onorezi cu prezenta. Stiam ca asta va spune. Mereu acelasi discurs.

                  -Dar domule Robertson lasati’ma sa va  explic. Am inceput eu sa spun chiar daca stiam ca nu aveam nici’o sansa.

                   -Domnisoara stii regula. Cine intarzie..facu un semn teatral spre usa. Am oftat resemnata si am iesit din clasa.

           Am urcat scarile pana am ajuns in pod. Imi placea sa stau acolo. Uitam cu desavarsire ca eram la scoala. Mi-am scos ipod’ul si mi-am pus castile in urechi, Doamne ce bine era. Acum ii eram recunoscatoare mamei ca nu m-a trezit. Altfel acum eram in clasa ascultandu’l pe domnul Robertson povestindu’ne despre cum isi injecta sange in ochi cand s-a stropit cu var si a stat o saptamana in spital…desi trebuie sa recunosc ca preferam asta decat sa ne predea lectiile lui plictisitoare.

             -Hei, Madi ce s-a intamplat?..spuse Britney cand am intrat in clasa.

             -Da…ai niste cearcane mai mari decat vampirii aia din cartile tale…interveni Chels.

             -Sunt bine…am spus eu cascand. Am pierdut notiunea timpului la Tv aseara,

             -Vrei sa spui azi-noapte.

             -Whatever..m-am tolanit pe banca si am inceput sa ma holb la ceilalti colegi. Chels statea in fata mea si Britney in spate. Cretina de Sophie inca se mai obosea sa ii faca ochi dulci lui  Ryan. Desi ea arata bine el nu parea sa fie interesat. Nici nu se uita la ea. Stiam ca m-a placut inca de la gradinita dar niciodata nu l-am luat in serios. Nu era genul meu si de aceea nu i-am dat sperante desarte. Se suna de intrare. Aveam tehnologie…doua ore..avea sa fie o zi lunga.

   Imediat ce Mrs.McBride a intrat in clasa a si inceput sa predea. Nici nu ne-a salutat. Mi-am pus capul pe banca si am inceput sa numar desenele facute de cei mici si atarnate pe peretii clasei…. Nu mi-am dat seama cand pleoapele mi-au devenit tot mai grele, am cascat o data si am inchis ochii…. M-am trezit dintr-o data si am tipat:

                 -Nu am tras part!..

                 -Multumim pentru  informatie Mrs.Rust. Acum te superi daca imi continui ora? Toata lumea radea.

                 -Imi pare rau, am reusit sa scot din gura dupa care mi-am pus capul intre brate si am inceput sa ma dau cu capul de banca. Ei bine macar am mai animat ora, nu ca asta ma’r consola cu ceva.